11.04-17.06.2022
RO:
Datorită evenimentelor actuale care se petrec în întreaga lume, am decis să prezentăm o instalație a Leei Rasovszky care traduce actele de violență în imagini poetice. Versiunile soft ale imaginii schimbă perspectiva violentă într-una netulburată, creând o versiune lirică a poveștii.
Georgia Țidorescu
Eu nu sunt sălbatică,
Eu sunt însăși sălbăticia.
Sunt sus pe cea mai înaltă ramură a unui copac fără frunze. Sunt floarea lui ciudată, fără polen, doar oja.
Membrele mele zvelte atârnă deasupra apelor turcoaz, vorbesc albastru mai bine decât oricine.
Dacă aș cădea, s-ar transforma în zbor. Sunt paradoxul primăverii și al violenței.
Lea Rasovsky
EN: Due to the current events happening around the world, we decided to showcase an installation by Lea Rasovszky which translates the acts of violence into poetic visuals. The soft versions of the image shift the violent perspective into an undisturbed one, creating a lyrical version of the story.
Georgia Țidorescu
I am not wild,
I am wilderness itself.
I am up high on the highest branch of a leafless tree I am its strange flower, no pollen, just nail polish.
My slender limbs dangle above turquoise waters, I speak blue better than anyone.
If i should fall, it would turn into flight.
I am the paradox of spring and of violence.
Lea Rasovszky